TOT DESPRE „DREAPTA” Și „STÂNGA”

Se pare că lămuririle noastre în legătură cu problema radicalismului nu au fost de natură a satisface pe preopinentul nostru de la „Dreptatea”. Dificultatea cea mai de seamă vine din faptul că d-sa stărue asupra necesității de a ști dacă radicalismul nostru e de dreapta sau de stânga, pentru că altul nu mai înțelege. Și nu mă înțelege, pentru că „unele din articolele d-sale sunt radicale de stânga, mai ales cele economice; altele — articolele politice — înclină spre dreapta, sau chiar mai departe; în materie socială sau morală, d-sa n-are nici o poziție clară, iar în filosofie este adeptul filosofiei idealiste”. Asta e, o mărturisesc, cam grav. Căci, dacă ar fi adevărat, asta ar însemna că eu sunt un tip hibrid, care nu știu să gândesc unitar și organic, și care adun tot felul de soluțiuni din câmpuri de realități structural deosebite. Noroc pentru mine însă că lucrurile nu stau tocmai așa. În această discuție aproape jenant de personală — ce importanță să aibă oare în toată treaba asta persoana mea? — eu trebue să constat două fapte: întâiu, că mi se pun în sarcină treburi de cari nu sunt vinovat; al doilea, că există o anumită confuziune de termeni.

Mi se spune, de pildă, că în filosofie aș fi idealist. Nu e adevărat. Nu am fost niciodată idealist în filosofie. Nu a fost neam de neamul meu; că doară bunicu-meu, Stroe Ivașcu era țăran din Bărăganul Brăilei; și ce să aibă a face bunul simț țărănesc cu idealismul (filozofic); și nădăjduiesc să nu fie nici băieții mei, pe cari i-aș vrea crescuți în frica lui Dumnezeu și în respectul realităților esențiale. Cine a pătruns în miezul lucrurilor ăstora, a înțeles ce pacoste e idealismul filozofic, și știe de ce mă scutur eu așa de tare de el.

Prin urmare, nu sunt idealist în filozofie. Cât despre încurcătura cu dreapta și stânga, cu soluții economice de un fel, și cu atitudini politice de altfel, — apoi aci chestia e mai complicată, dar totuș pasibilă de descurcare. Principial, preopinentul meu are dreptate: toate soluțiile pe cari le accepți, trebue să formeze sistem; nu poți fi, de pildă, pentru proprietatea de uz, și antidemocrat; sau: nu poți fi democrat în politică, și realist în filozofie; sau: nu poți preconiza o așezare ierarhică și organică a statului și cere în acelaș timp un regim parlamentar. Nu poți. Cine a mers până la fundul lucrurilor, știe ce spun eu acum. Deci, principial, preopinentul meu are dreptate. (Numai că, nu în potriva mea, care de când scriu aci, tocmai acest punct de vedere am reprezentat).

Preopinentul meu (de ce nu-și spune numele, să discutăm cu viziera ridicată?) nu are dreptate însă, când vrea să aplice acest principiu la dreapta și stânga. Și nu are, pentrucă, „dreapta” și „stânga” nu sunt denominațiuni suficient de precizate, așa încât să determine situații structural deosebite. Mă rog, Stalin e de dreapta sau de stânga? De stânga, de sigur. Și totuș Stalin a instituit o dictatură. Care e, precum se știe, treabă de dreapta. Ori poate că Stalin e de dreapta? Foarte bine, de dreapta să fie; eu nu mă opun. Dar atunci cum facem cu abolirea proprietății individuale, care, precum iarăș se știe, e o treabă de stânga, și pe care tot Stalin o făcu? Dar poate că pilda lui Stalin vă jenează. Să o luăm pe cea a lui Bismarck. Bismarck era de stânga sau de dreapta? De dreapta. Cum se împacă însă politica lui de dreapta cu măsurile socialiste pe cari le-a înfăptuit?

Vedeți, deci, pe dreapta și stânga nu se poate descurca o chestiune politică; nici măcar teoreticește, pentru că „dreapta” și „stânga” nu sunt în domeniul politic noțiuni complect diferențiate. Dar chiar dacă teoretic chestiunea ar fi discutabilă, întrebarea „ce fel de radicalism, de dreapta sau de stânga” tot nu ar fi revelantă pentru discuția dintre „Dreptatea” și noi. Eu am stăruit asupra acestei laturi a problemei, și îmi pare rău că preopinentul nostru nu a acordat pasagiului respectiv atențiunea cuvenită.

Mă întreabă: ce ești d-ta? radical de dreapta sau de stânga? Am precizat mai sus: nu există o dreaptă și stângă univoc definite. Dar chiar dacă ar exista: de unde vrei să știu eu? și ce interes are asta pentru discuția noastră?

Mă rog, balena e o ființă oare care. Pentru naturalist e necesar să știe dacă e mamifer sau pește. Dar pentru balenă? E indiferent. Căci treaba ei nu e să știe ce este ea, ci să-și îndeplinească funcțiunile ei firești.Așa e și cu omul politic: nu are nevoie să se eticheteze. Ci: să fie ceva precis, și să lucreze în conformitate cu firea lui; cu ceeace este și ce reprezintă. Istoricul, sau teoreticianul politic, sau sociologul, — acela cercetează și etichetează pe omul politic. Omul politic însă nu e nici istoric, nici teoretician politic, nici sociolog; și ca atare nici nu poate ști (nici nu trebue să știe) unde se inserează el în tabelul politic.

Așa și cu mine. Eu încerc să gândesc asupra realităților politice, pentru a delimita probleme și a găsi soluții de guvernare. Sunt de dreapta sau de stânga? Habar n-am. Deci, cruțați-mă cu aceste întrebări. Nu de alta, dar nu au nici un sens.

25 Iunie 1933