„ERICH MÜHSAM, SCRIITORUL DE REPUTAȚIE MONDIALĂ…”

Telegramele din Berlin anunță că între comuniștii arestați în legătură cu pârjolu din clădirea Reichstag-ului, se află și Erich Mühsam, „scriitorul de renume mondial”. Bietul Erich Mühsam; cred că la toate se va fi așteptat în viața lui necăjită, numai la un mondial renume scriitoricesc nu!

Scriitor de renume mondial? Să vă spun o parte cel puțin din povestea lui. Pe acest Erich Mühsam eu l-am cunoscut deaproape între 1914 și 1919. Eram „Stammgast” la Stefanie Kaffée în Muenchen; și petreceam aproape în fiecare seară între 11 jum. și 1 jum. — singurele ore pe cari mi le îngăduia programul meu de lucru — cam vreo două ore cu Erich Mühsam la acelaș „Stammtisch”. Ne oblăduia, pe noi și pe ceilalți de la masă, privirea adormită și protector respectuoasă a d-lui Oberdörfer patronul — știa el ceva! — și ne îndestulau diligențele lui Iulius, „Ober” vienez oploșit pe malurile Isarului.

Eram deci aproape zilnic cu el la aceeaș masă, dar nu știu să fi vorbit de cinci ori cu el. De altfel, nu știu dacă vreme de atâția ani, l-am auzit deschizând gura de zece ori. Era un tip nepieptănat sburlit; cu niște ochi mici și puchinoși în dosul unor ochelari cari nu serveau la nimic, pentru simplul motiv că Mühsam nu se uita nici odată la cineva sau ceva; și cu o barbă roșie-sură, făcută par-că artificial din niște peri de bidinea mâncată de molii. Venia întotdeauna grăbit și stângaciu, frecându-și în mers genunchii unul de altul, se așeza neîndemânatec răsturnând un scaun, un pahar, sau turtind o pălărie, — și pe urmă tăcea.

Nu știa nimeni nici unde stă, nici din ce trăiește. Prietenul meu Diro Maier, care pe vremuri editase revista umoristică „Der Komet” ca să „distrugă” pe Gulbranson și pe Heine cu „Simplizissimus”-ul lor, îmi spusese că e scriitor. Dar toată „opera”- literară a lui Erich Mühsam se reducea o singură poezie, care se intitula „der Revoluzer”. Nu o cetise nimeni, deși fusese pe vremuri publicată într-un fel de foaie de ceapă. Dar o puteai auzi ori când spusă de însuși autorul la cabaret la „Simplizissimus” în Türkenstrasse, unde amicul nostru găsea oricând la Käthe Kotbus (patroana-fată bună) o marcă pentru Vortrag-ul lui.

Am auzit-o deci și eu. Și îmi aduc aminte și acum primele două versuri:

Adică: a fost odată un biet lampagiu, revoluționar. Care mergea la toate adunările, striga și se răzvrătea, și cerea răsturnarea ordinei stabilite; iar când venea vremea, își ștergea felinarele, le îngrijea și le aprindea. Până într-o zi, când veni și revoluția. Porni, deci, lampagiul nostru împreună ca toți tovarășii de devastă case, răsturnă tramvae, arboră steagul roșu și omorî oameni. Dar iată, cineva lângă el sparse… un felinar. Cum? Felinarul lui, spart? Pământul se învârtește; lampagiul urlă și se sbate: trec de partea cealaltă!

Nu e rău — de sigur. Ca satiră. Dar ca satiră antirevoluționară. Când în primăvara lui 1919 s-a instalat în Muenchen a patra revoluție — roșie, de data aceasta — am aflat din gazete că între comuniștii cari se agită este și unul Erich Mühsam. Erich Mühsam al nostru. Au fost numai guri căscate. Diro Maier pretindea că e imposibil, — și anume pentru că Erich Mühsam ar fi cretin. Și aducea și dovadă: că anume odată, apucându-l de barbă și dându-i barba înapoi, a constatat cu jenată surprindere că Erich nu ar avea bărbie; semn netăgăduit de degenerare.

Aventura revoluționară a lui Erich Mühsam a făcut multă vreme veselia mesei noastre dela Stefanie-Kaffée. Numai la „Simplizissimus” Käthe era furioasă: auzi, cui să dea ea o marcă! Mai erau personagii surprinzătoare în revoluție, de sigur. Unterleitner Hans ajunsese de pildă ministru de răsboiu; dar ăla era, cel puțin, tinichigiu! Erich Mühsam însă, — ce era el? Nimic. Decât doar autorul lui „Der Revoluzer”, și ca atare transfug.

Pe urmă a venit colonelul Epp, au venit Prusacii, a căzut fabrica dela Dachau care făcea hârtie pentru bancnote și a căzut deci și revoluția roșie. Represiunea a fost sălbatecă. Zăceau oamenii executați, pe stradă. Ca să fie pildă. Pe Erich Mühsam nu l-a executat nimeni. Tocmai pe el era să-l execute! Și-a reluat, deci, intimidat și stângaciu locul la Stammtisch-ul lui Oberdörfer.

După vreo două luni am plecat din Muenchen; am pierdut de atunci contactul cu oamenii de acolo. Erich Mühsam a făcut, se pare, totuș carieră. De îndată ce telegramele vorbesc astăzi de arestatul fruntaș comunist „Erich Mühsam — scriitor de reputație mondială”.

…Așa o fi, însă ce vreți? dacă o mai veni o telegramă ca asta — n-o să mai cred nici în revoluție!

4 Martie 1933.