O societate care tânjește

Viață nu este nicăeri; oriunde te duci, o societate care tânjește. Nici în școlile înalte, nici acoîo nu este viață. îmi -aduc aminte că acum patruzeci de ani, ca profesor tânăr care învățam atunci materia mea și o expuneam cum îmi ajuta Dumnezeu, îmi aduc aminte că veniau la cursul de istorie studenți și de la alte Facultăți, de la Școala Politechnică, profesori. Dece ? Pentru că, pe ,de op arte, se trăia mai ușor, iar pe de altă .parte, starea de suflet a oamenilor era alta. Acum ne aflăm într o stare pe jumătate adormită; ni facem cursurile înaintea unor ascultători tot așa, cari se gândes: cu groază la ziua de mâne, cari se tâ:ăsc în vederea unei diplome, cu care pe urmă să meargă să cerșească la toate ușile (apJauze. Acesta este adevărul.