Uitat pe câmpul de bătae 

Dar veți zice: Și atunci nația ce o să facă? voteze legi? Eu nu știu dacă voi guverna vreodată; știu un lucru, că nu am cerut niciodată nimănui să guvernez. Sunt oameni cari ma roagă prietenește de nu știu câtă vreme să mă duc la înalta Regență. Dar ce sa spun eu înaltei Regențe? Eu nu am nimic de spus înaltei Regențe; din fericire nu am sa-i spun nimic, de ceiace au să spună anume persoane care pot să aibe anume legături cu înalta Regență. Eu frecventator de anticamere nu sunt, și nu sunt capabil să fiu. Dar sunt oameni cari cu toată prietenia îmi recomandă o petiție onorabilă. Eu nu fac nici petiție onorabilă inmănui, nici nației, nici Regenței; eu sunt un ostaș uitat pe câmpul de bătălie, în care se desbracă azi cadavrele ostașilor Țării Românești. Dacă sunt pentru acest om, se știe unde-l pot găsi, îl pot găsi totdeauna cu arma pe umăr, obosit, sau gat-a să îndeplinească chemarea țării sale. Dar eu să cer? Nu am cerut niciodată nimănui nimic, și m aș crede desonorat, ar fi pentru mine o sinucidere morală, atunci când aș cere Cu atât mai puțin, cum credeți mulți dintre dv. că de dimineață până seara mă duc la prietenul meu d. Maniu și fac tot felul de calcule de club. Dar, dacă sar întâmpla lucrul acesta, dacă din noi doi ar fi cineva -care ar roși, d. Maniu ar roși când ar vedea pe Nicolae Iorga, aproape de 60 ani, venind sâ negocieze lucruri care sunt pentru alte tagme de oameni, cu altă viață, cu alte scopuri în această viață (aplauze puternice).