Au fost tăind un brad bătrân

Fiindcă făcea prea multă umbră

Și-atuncea din pădurea sumbră

Se auzi un glas păgân:

„O, voi ce-n soare cald trăiți

Și ați răpus strămoșul vostru

Să nu vă strice rostul vostru, 

De ce sunteți așa grăbiți?

În anii mulți cât el a fost

De-a lungul ceasurilor grele

Sub paza crăcilor rebele, 

Mulți și-au aflat un adăpost.

Moșneagul, stând pe culme drept,

A fost la drum o călăuză

Și-n vreme aspră și hursuză

El cu furtunile-a dat piept,

Folos aduse cât fu viu,

Ci mort, acuma când se duce,

Ce alta poate-a vă aduce

Decât doar încă un sicru?”