O, tu, sărmană poesie, 

Aduni gunoaiele din drum 

Și, fără simț de armonie, 

Te mulțămești cu-al lor parfum. 

Acela e mai priceput 

Din scriitorii musei tale 

Ce-și cată zdrențele pe cale 

Și inspirația-n rebut. 

lar gloata sclavilor ignari, 

Ce ai voit în jur să-ți fie, 

Îalță imnuri de prostie 

În cor ridicol de măgari.