Salută zdrăngănind din strune,

Bătînd cadența din picior,

Și cîntă, legănându-și capul,

Cobzarul, mândru cerșetor...

Iar după datina străbună

Cînd îi întinzi paharul plin,

El nu bea pînă ce închină

Și varsă jos un strop de vin...

— Cobzarule, de-ai ști cît farmec

Și voie bună răspîndești

Cu zvonul cîntecelor tale

În inimile românești!

Noi toți sîntem așa de tineri,

Că am putea să-ți fim nepoți...

Dar cînd ne zici bătrâna doină

Ești cel mai tînăr dintre toți!