Asfințește. Printre ramuri

Aurite-n foc de soare,

Tremură nenumărate

Mici ferești strălucitoare.

Sub arțar, plecat, moșneagul

Șade cu luleaua-n gură,

Pare că-i cioplită-n piatră

Luminoasa lui figură...

Joacă în văzduh țînțarii;

Pe furiș, prin frunza rară,

Ca un zgomot de șopîrle

Drăcușorii se strecoară,

Ici și colo doar s-arată

Printre crengile mișcate,

Și, pitiți, șoptesc în umbră,

Se ghiontesc, rîd pe-nfundate...

Dînd semnal întregei cete,

Cel din urmă-n fund dispare...

— Caută-i de-acu, băiete!

Mută stă grădina mare...

Tresărind, pășește-n taină,

Doar prin foi adie vîntul...

Stă și-ascultă... Unde-s oare?

Nu se știe ca pămîntul!

Moșule, tu știi, pesemne,

Stai cu degetul la gură,

Și, zîmbind șiret, ce dulce

Amintirile te fură...

Dar deodat' s-aude-un țipăt,

Și din nalta bălărie

Sare o fetiță blondă

Ca un fir de păpădie!

Geaba fuge nebunește

Ca să scape de ștrengar...

Din tufișuri, pretutindeni,

Alte capete răsar...

E un haz! Cu larmă mare,

Toți, jucînd, se strîng ² în drum,

Și bunicul rîde tare

Pipa scuturînd de scrum...