Aș vrea să fiu un biet bunic,

Adus din spate și pitic,

Să-mi mîngîi barba albă;

Să stau la foc, de somn să pic,

Visînd la vremea dalbă...

În jurul meu să am nepoți,

Și pe genunchi să-i joc pe toți

Și să le-nșir alene

Povești cu zmei și Barbă-Coți

Și mîndre Cosînzene.

Să rîd cu ei, copilăros,

Cînd, moțăind, mi-atîrnă-n jos

Al scufei mele ciucur;

Cînd ei mă trag de păr vîrtos,

Să-i cert și să mă bucur...

Ori, vara, să mă plimb cu ei

Domol pîn vechile alei,

Cu tacticoase pasuri:

Să-i țiu mereu sub ochi mei

În lungile popasuri...

Și-n poarta casei, pe-nserat,

Cînd oamenii se-ntornă-n sat

Și-mi dau, pe rînd, binețe,

Să-ngîn pe nas, îngîndurat,

Un psalm de tinerețe...