Nimic nu-nvață blestemații!

Și eu mi-am zis de-atîtea ori

Că dau la dracu meditații...

Dar vezi că cele trei surori

Îmi sînt cu mult mai dragi ca frații

Cei răi și neascultători.

Afară-i noapte, vijelie,

Și-i cald în salonașul lor...

Mă-ntîmpină cu veselie

Și toate mă salută-n cor

Și fiecare vrea să știe:

„Ce face domnu profesor?”

În lecții ele-și spun secrete,

Fac haz pe socoteala mea.

Își mușcă buzele șirete,

Pufnesc de rîs, fără să vrea...

„Ti, bată-vă norocul, fete!”

Și mama face haz și ea...

La masă — glume, gălăgie...

Și cea dintîi îmi toarnă vin,

Drăguț a doua mă îmbie,

A treia-mi dă paharul plin...

E, cine-mi poate spune mie

În sănătatea cui să-nchin?

Tîrziu, cînd plec de ies în stradă

Și-i întunerec peste tot,

Ah! unde-s ele să mă vadă,

Orbit de viscol, cum înot

Prin valurile de zăpadă...

Și drumu-i lung și nu mai pot...

În odăița-ntunecată

E frig... Eu, zgribulit, din pat

Ascult vifornița turbată

Și-adorm cu gîndul fermecat

La basmul vechi: „Au fost odată

Trei mîndre fete de-mpărat...”