E mult de-atunci... e mult, nepoate,

Și ca prin vis le văd pe toate...

Hei! să te miri, să te cutremuri

De cîte-au fost nainte vremuri...

Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate!

Intrase sabie în țară...

Zaveră... ciumă... jaf și pară!

S-au prăpădit ai mei cu toții,

Și tot ce-aveam prădară hoții

Și turcul stăpînea în țară...

Cum am scăpat și eu cu zile

Nici aș putea să-ți spun, copile...

Pesemne pronia cerească,

Voind ca să mă pedepsească,

Mi-a dăruit pedeapsa-n zile...

Că, uite, vremurile-acele

De-au fost amarnice și grele,

Dar inimi drepte, credincioase,

Vin bun și cîntece frumoase

Erau pe vremurile-acele...

Azi cat nedumerit, nepoate:

Cum toate se schimbară, toate!

Din cîntece azi n-ai ce-alege,

Nici vinul nu e vin în lege,

Nici inimi nu mai sunt, nepoate!...