Zăceau priveliștele moarte

Sub cerul sur, în asfințit,

Și-abia mai auzeam departe

Un glas de crivăț amorțit.

În mijlocul naturii mute

Eram eu singur călător:

Îmi aminteam de vremi trecute

Și mă visam în viitor...

Iar din imperiul tăcerii

Se desprindeau fulgi mari de nea:

Cădeau încet, cădeau puzderii

În urma și-naintea mea...