A revenit albastrul mai!

Flori în grădină, flori pe plai

Și flori la pălărie!

Stau ca pe spini, stau ca pe foc!

E timpul numai bun de joc

Și bun de ștrengărie...

Grivei, tovarășul meu drag,

Nerăbdător așteaptă-n prag

S-azvîrl în colț ghiozdanul...

I-e dor ca s-o pornim haihui:

Mă dau mai bine-n partea lui,

Că nu e mai tot anul!

O șterg de-acasă frumușel:

Grivei cu mine, eu cu el,

Și satu-n colb se-neacă...

Intrăm în codru, și Grivei

A-nnebunit de vesel ce-i:

Mă mușcă, sare, joacă...

Dă spaima-n vrăbii, latră-n vînt,

Își face mendrele; eu cînt,

Și codrul lin răsună...

Pe sus trec leneș nouri grei —

Noi nici nu ne gândim la ei,

Și doar aduc furtună!

Abia o creangă s-a mișcat,

Și-n freamăt lung, neașteptat,

Lumina-n zări se stînge...

Un roi de frunze joacă-n drum —

Tot codrul e-un vîrtej acum,

Și eu pornesc a plânge...

Alerg în jos, alerg în sus:

Am rătăcit, și urme nu-s

Oriîncotro m-aș duce!

Un fulger! — repede mă-nchin...

Ah, mii de duhuri negre vin

Și vor ca să m-apuce...

Cad în genunchi, prins de fior...

Răzbubuind din nor în nor,

Un trăsnet se descarcă!

ZicTatăl nostru, și Grivei

Se uită țintă-n ochii mei:

Și el se roagă parcă...

Dar iată! cît ne-am închinat,

Un colț de cer s-a luminat,

Și codru-i plin de soare...

Ieșim voioși la cîmp deschis

Și-mi pare că a fost un vis

Furtuna trecătoare!...