De mult înstrăinatul

De-abia ce ți-a sosit,

Așterne-i, mamă, patul,

Să doarmă dus băiatul

Bolnav și obosit!

Bătu el multă cale

De cînd te-a părăsit...

Învins de dor și jale

Pe prispa casei tale

Se culcă obosit...

Ci nu-ntreba: pe unde

A fost și ce-a găsit?

El rana-și va ascunde

Și nu-ți va ști răspunde

Decît: — Sînt obosit...