Pe cîmpie nici un zgomot.

Din oraș abia străbate

Ca un murmur lin de-albine

Larma vieții zbuciumate.

Jos, la tabără, s-aude

Glas întîrziat de goarnă.

Cîțiva călărași cu schimbul

De la sate se întoarnă.

Plini de praf, rupți de-oboseală,

Legănați pe cai agale,

Trec pe drum ca niște umbre

Și doinesc încet de jale...

Nici un zvon apoi. Pustiul

Peste dealuri se întinde.

Cîte-o stea clătinătoare

Candela-n văzduh și-aprinde...