Doamne, către tine-ndrept

Astăzi ruga mea umilă!

Iartă celuia nedrept:

De la tronul tău aștept

Cel din urmă semn de milă...

Ca un demon cad învins,

Fulgerat de suferință.

În genunchi, cu graiul stins

Și cu sufletul cuprins

De obidă și căință;

Dornic brațele-mi întind

Către cerurile tale:

Valurile mă cuprind,

Inima mi-o simt murind

De nețărmuita jale;

Și pre tine te mai chem:

Doamne, tu ești sfînt și mare!

Mîntuie-mă de blestem...

Către tine plîng și gem:

Îndurare!