Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumînare

Se luptă-n întuneric, tot scăpătîndu-și zarea,

Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă

În liniștea ploioasă...

Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,

Bat fîlfăiri greoaie dasupra casei tale...

Se face iar tăcere... și te străbat fiorii:

Ne lasă și cucorii!

„Fugiți, fugiți departe, întîrziate stoluri,

Să nu v-apuce-n cîmpuri înghețul de la poluri!...”

Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă,

Salcîmul de la poartă...