În parcul vechiului castel,

Pe-aleea solitară,

Un tînăr prinț rătăcitor

Se plimbă trist și visător

În fiecare seară...

Se plimbă trist și visător

Și-ngînă cu durere:

— Copilă tainică de crai,

Cu vineți ochi, cu păr bălai,

Tot sufletu-mi te cere...

Se plimbă visător și trist

Și cu durere-ngînă:

— De ce nu vrei să te ivești

Din ceața vechilor povești

Să-mi faci un semn de mînă?

E-o liniște de cimitir

În parcul singuratic:

— O, dați-mi mîndrul buzdugan

Și-aduceți calul năzdrăvan

Ce-adulmecă jăratic...

Ca-n cimitir e liniște

În tainica grădină.

Trist razele prin cetini curg

Și luminează în amurg

Castelul în ruină...