Stau la Bălgrad trei fîrtați,

Stau în închisoare:

Mîine-n zori sunt așteptați

De spînzurătoare...

— Domnule, măria-ta,

Cel dintîi oftează,

Bun ai fi de-ai aștepta

Pînă mîini de-amează...

Pînă maica mi-o veni,

Nu mă du la moarte,

Că de-acas-abia porni

Și-i bătrînă foarte!

— Domnule, măria-ta,

Zice altul iară.

Bun ai fi de-ai aștepta

Pînă mîini pe sară...

Am nevastă, copilaș;

Lung e drumul foarte;

Pînă intră în oraș

Nu mă du la moarte!...

Cel din urmă-i asculta,

Împăcat cu toate;

— Domnule, măria-ta

Iartă-i, de se poate!

Ci de mine nu-ntreba:

Mie mi-e totuna.

Mai vedea-voi mîini ori ba

Soarele și luna!...

N-o să-mi plîngă la mormînt

Maica ori nevasta

Că străin am fost și sunt

Eu pe lumea asta!

Numai cu o fată-n sat

M-am iubit o vară, —

Dar și-aceea m-a lăsat

Și mi-o măritară...