De cîntece Parisu-i plin

Ca marea de sirene,

Și nu mai pleacă cei ce vin

Pe țărmul mîndrei Sene.

La Napoli, grădinele

Nu știu ce e zăpada,

Și-n golfuri mandolinele

Îngînă serenada.

Suspină țitera-n Tirol

Cînd în tăcerea sfîntă

Vreun orb moșneag în capul gol

Pe prispă stă și cîntă.

Zănatec țipăt de viori

E-n veselele ciarde,

Cîntarea asta-ți dă fiori

Și tremură, și arde...

Dar creadă cine cum o vrea,

Cum crede să-și aleagă;

Nu-s doine ca în țara mea

Pe lumea asta-ntreagă!