În farmecul serii

Supuse-s tăcerii

Cîmpiile-n floare,

Doar luna bălaie

Se scaldă-n păraie

Încet curgătoare.

Pe molcome vînturi

Vin tainice cînturi

Și glasuri ciudate...

Căci duhul pierzării

La marginea zării

Din aripe bate!

Îndeamnă-ți fugarul

Să taie hotarul

Ca gîndul de iute!

N-auzi tu pe cale

Cimpoaie, țimbale

Și glas de-alăute?

Sunt iele măiastre

Pe urmele voastre,

Pe voi vă vînează!

Preasfînta Marie

Din nalta tărie

Ne aibă în pază!

Voinicul dă pinten,

Fugarnicul sprinten

Pornește, săgeată,

Și zboară șoimește...

Tîrziu! Căci sosește

Năprasnica ceată...

La mijloc îi prinde

Și-n juru-le-ntinde

O horă păgînă.

Lung clocote dealul:

Voinicul și calul

Se zbat în țărînă!

Iar ielele, fetele,

Nouă surori,

Își spulberă pletele

Pînă la nori,

Și șuieră,

Fluieră,

Chiotă-n lună;

Și-n lanțuri

De danțuri

Se-ntind și s-adună...

Sălbatece cîntă

Și iarăși s-avîntă

În goana nebună!