Singur și robit de jale,

Mîngîiam un dor ascuns:

Mi-ai ieșit atunci în cale,

Mi-ai zîmbit — și-a fost de-ajuns.

Brațele, ca niciodată,

Dornice mi s-au deschis:

Inima de-atunci mi-e dată

Și trăiesc un mîndru vis.