S-a-nnoptat încet cu-ncetul,

Luan vraja și-o îmbie,

Singur-singurel poetul

Bate ulița pustie.

La perdelele închise

Mai aruncă o privire,

Unde dorm atîtea vise,

Fermecate, de iubire.

Aiurit, apoi rămîne

Și cu ochii duși în lună:

Cîntectul cel nou, de mîne,

Tot mai clar în minte-i sună...