Vezi, dragii oaspeți le-au venit,

Și pomii toți s-au premenit

De sărbătoare.

Grădina-i templu plin de zvon,

Albina-i psalt, și orice floare —

Un sfînt amvon.

Sub streșini cuiburile vechi

Ascund iar vesele perechi

De rîndunele,

Și cuiburi nouă se clădesc,

Iar eu, furat de-un vis, privesc

Zîmbind la ele.

O, spune-mi, dragă rîndunea,

Ce zbori mereu în preajma mea,

Tu șii mai bine:

O să-mi ajute Dumnezeu

Să-mi pot alcătui, ca tine,

Un cuib al meu?