Fînu-i strîns, și de pe luncă

Oamenii spre casă vin.

Lacrimă de-argint, scînteie

Steaua serii în senin.

Văile-alburesc în zare,

Satul se-nvelește-n fum.

Cel din urmă car răscoală

Colbul adormit pe drum.

Dulce și încet se-ntinde

Tihna pe pămînt și-n cer...

Sus pe deal răsare luna,

Melancolicul străjer.