Visez. Încet se face dimineață...

Sus, din mansarda — cuib de rîndunică —

Proptit de geam, mă uit în jos cu frică

La uriașul adormit sub ceață.

În purpur mîndru soare se ridică,

Luteției i-azvîrle raze-n față!

Ceas neuitat! Priveliște măreață!

Aș vrea să zbor prin ferestruia mică...

Parisu-ntreg îmi cîntă la picioare.

Și nu e vis. Trăiesc. Biruitoare

Se redeșteaptă simțurile-n mine...

Ca fluture gonit din floare-n floare,

Alerg pe străzi voios... În seri senine

Stau de povești cu stelele vecine...