Vuiesc trăsuri, tramvaie, trenuri, care

Se-ncrucișează-n sus și-n jos. Drumeții —

Năluci — aleargă ca năvala ceții

Pe bulevarde-n veșnică mișcare.

Luminile răsar prin galantare.

În praf de aur, din adîncul pieții,

De pretutindenea beția vieții

Înalță zgomotoasele-i altare.

Mă cred pierdut. În juru-mi, rîs și glume,

Și cîntece, și lume peste lume!

Visez că-not pe-un ocean în spume.

Căci curge-n clocot din ateliere

Potopul viu al gloatei uvriere

În vastele Parisului artere...