Atâtea nopți de zbucium și veghere

Ce slab și palid te-au făcut la față!

Ca un drumeț din văi pierdu-te-n ceață

Te bucuri azi, că vezi că noaptea piere,

Și cum întâia rază te răsfață

Pe frunte, dulce, sfântă mângâiere

A celui ce dă tuturor putere

Din nesecatul lui izvor de viață!

Ascultă ciocârliile departe

Cum trâmbițează imnul biruinței!

Jos, ară omul în sudoarea feții.

Sus! Sus! Îmbracă platoșa credinței

Și-aruncă-te viteaz în toiul vieții:

Iubește, cântă, luptă — pân' la moarte!