Când am pornit cu mult avânt pe-un drum

Pe care îl urmez, ați râs de mine.

Dar eu urmez și-acum același drum,

Cu ochii duși în zările senine.

Îmi urmăresc și-acuma drumul meu

Pe care pas de om nu-i pomenit,

Și de prăpăstii m-am ferit mereu

Oricât de mult m-ar fi ademenit.

De fiare mă feresc în drumul meu,

Nu că m-aș teme doară eu de ele,

Dar ținta-naltă a vieții mele

Era spre culmi, spre culmi să urc mereu.

Și dacă bat azi drumuri nebătute

Și sângeră genunchii mei pe stânci,

E numai ca să pot scăpa mai iute

Din mucegaiul văilor adânci.