Din vechi hrisoave, din scripturi bătrîne

Strîngînd de-a valma note pentru Hronic,

Așa-l văd eu pe tînărul canonic,

Istoricul semeț și dîrz de mîne.

Cînd cei puternici l-agrăiau ironic,

El nu știu mînia să-și înfrîne.

Mișei, l-au prigonit, l-au scos din pîne,

Dar n-au înfrînt curajul lui demonic.

Ca Dante, nențeles, pribeag prin sate,

Îl văd apoi purtînd, trudit de cale,

Gigantica sa operă în spate,

Întreg trecutul națiunei sale:

Un altInfern, mai crunt, mai plin de jale,

Căci toate-n el erau adevărate!