E mult de-atunci... și, totuși, ai crede c-adineauri

Visai că lupți de-a valma cu zmei și cu balauri,

Să dezrobești pe mândra copilă de-mpărat...

E mult de-atunci... și, totuși, ai crede c-adineauri

Visai pe-nvingătorul, încununat cu lauri,

În lupta pentru bine, de-o lume admirat...

Azi, obosit și sceptic, ai devenit cuminte,

De visul de mărire râzi când ți-aduci aminte,

Cum râzi și de himera minunii din povești;

Dar te cuprinde jalea că te-ai jertfit durerii,

Și-ai prăpădit o viață, luptând cu mici mizerii,

Și n-ai avut o clipă norocul s-o trăiești!