Întunecată-i steaua țării noastre...

Înstrăinați trăim în zile grele,

Și viitorul — plin de semne rele —

Vestește lacrămi numai — și dezastre...

Spre voi se-ndreaptă glasul rugii mele,

Frați cîntăreți! Sus inimele voastre,

Poeți pierduți prin nori și-n zări albastre

Ce nu visați decît la flori și stele...

Nu osteniți, ca-n asfințit de seară,

Ci — treji la mîndrul sunet de fanfară —

Veniți cu suflet și cu voie bună

Spre soarele ce-i gata să răsară,

Să înălțăm iar flamura străbună

A dragostei de lege și de țară!