Cîntați umbriți de-a flamurei aripă

Sub care uriași bătrîni luptară!

Au n-auziți pe-ntinsele hotare

Ce jalnic paseri mari de pradă țipă?

Și nu vedeți ce nouri se-nălțară?...

Grea vijelie-n fiecare clipă

Ne spulberă comorile-n risipă —

Chiar sfînta noastră doină stă să piară!

Copii răzleți ai mîndrei noastre nații!

De mai trăiește-n voi simțire vie,

Veniți atunci și vă cunoașteți frații!

Sădiți în inimi vechea bărbăție,

Avînturi mari, eterne aspirații...

Și numele pe veci sfințit vă fie!