Ușoare neguri cresc din porumbiște

Și arde viu luceafăru-n tărie...

Izvoarele în liniștea pustie

Își tînguie eterna lor restriște.

Dar brazii stau încremeniți ca niște

Oșteni în șir, visînd o bătălie...

Un vînt ușor și somnoros adie

Și-n codru prinde frunza să se miște...

Mierloiul sprinten șuieră o clipă;

Un sturz ștrengar îngîn-o turturică;

Vestind noroc, departe cîntă cucul...

Ce mîndră sărbătoare se-nfiripă!

Doinind din frunză vesel, pe potică,

Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul ..