Vestit era odată lăutarul!

La zile mari, bătrîna-i alăută

De cîte ori cu galbeni fu umplută

Și-n loc de vin cu aur plin paharul.

N-a fost o nuntă fără el făcută:

Îl prețuia vlădica și plugarul...

Azi n-a rămas pe fund decît amarul, —

Trist și-amintește gloria trecută...

Uitată doarme-a doinelor comoară

De-un sfert de veac, în vechea lui vioară

Ce-a desfătat o lume-n tinerețe!...

Să-ți povestească el ce mari ospețe,

Ce mîndre nunți, ce luminate fețe

Văzură ochii săi odinioară...