Plutesc în aer glasuri fermecate,

Vestindu-mi pretutindeni primăvara!

Văzduhul scînteiază sub povara

Mărgăritarelor din cer picate...

Fugiți departe, griji întunecate!

Vreau să trăiesc din zori și pînă seara,

Și vreau să cînt! Vreau să mă-mbăt de para

Eternă a iubirii nesecate.

Ca ciocîrlia ce-n văzduh s-avîntă,

Și-acolo-n cer se leagănă și cîntă

Pîn' ce-amețește iar, căzînd pe lanuri;

Așa-n pornirea sfintelor elanuri

Se-nalță sufletu-mi spre tine, Soare!

Și cade iar din slăvi amețitoare...