Iubesc, și-mi pare că-i întîia oară!

Un tainic dor de viață mă îmbie.

Simt inima bătîndu-mi tot mai vie

Atunci cînd eu credeam că vrea să moară.

Uimit, dezgrop din suflet o comoară

Ce-ar fi pierit cu mine-n veșnicie;

Natura-ntreagă astăzi reînvie,

Mai falnică decît odinioară...

Veghează în noi porniri de viață nouă

Și nici nu știm cum izbucnesc deodată

Din depărtate-ascunse-adînci izvoare...

De-acum pot chiar să mor... Nu-mi fuse oare

Cea mai înaltă fericire dată?...

Puteri dumnezeiești, osana vouă!