SCENA A V-A
O SALĂ ÎN CASA LUI CAPULET
MUZICANȚI ȘI SERVITORI
ÎNTÂIUL SERVITOR
Unde-i Moș Tigaie, de nu pune mâna să strângem masa? El să pună mâna pe-o farfurie sau s-o șteargă!
Ți-ai găsit!
AL DOILEA SERVITOR
Când buna cuviință încape doar pe mâinile unuia sau a doi oameni, și-acelea nespălate, firește că nu poate fi lucru curat.
ÎNTÂIUL SERVITOR
Ridicați jilțurile! La o parte cu bufetul! Și luați seama la argintărie. Rogu-te frățioare, pune-mi la o parte o bucată de marțipan, și, dacă mă iubești, spune portarului să dea drumul înăuntru Suzanei Tocilă si Leanei. Antoane! Moș Tigaie!
ALT SERVITOR
Iacă-mă-s! Gata!
ÎNTÂIUL SERVITOR
Vă caută, vă cheamă, au neviue de voi boierii în sala cea mare.
AL DOILEA SERVITOR
Nu putem nici noi să fim peste tot! Hai, dați-i zor, copii! Fiți harnici, cine trăiește mai mult, mănâncă toată coliva!
(Ei se retrag în fund. Intră Capulet cu Julieta și alții din familia sa, intâmpinând pe oaspeți și măști.)
CAPULET
Bine-ați venit, o scumpi signori. Pe-acele
Cucoane care nu au bătături
Puteți să le-nvârtiți oricât vă place!
Ia să vedem... mai e vr-una din ele
Să facă nazuri... să nu vrea să joace?
De bună seamă are bătături!
Am nimerit-o?... Scumpi signori, salut!
Hei, dragii mei, și eu doar am avut
O zi ca asta, când purtam o mască,
Iar gura mea știa să povestească
Frumoaselor dulci șoapte la ureche...
Și le plăcea... S-a dus! S-a dus! S-a dus...
Salut, o, scumpi signori! Poftim la joc!
Începeți, muzicanți! Loc! Faceți loc!
Porniți, drăguțe domnișoare, jocul!
(Muzică și dans)
Lumină, ticăloșilor, mai multă!
Împingeți masa-aceea mai încoace!
Așa... și atingeți focul că se face
Prea cald în casă... A, dar e-o plăcere!
N-aș fi crezut... E, bună seara, vere!
E, hei, poftește, vere Capulet!
Noi, doi, de mult am încheiat bilanțul!
Câți ani să fie de la danțul
Cel de pe urmă, când purtam noi mască?
CAPULET AL DOILEA
O, Doamne, cred c-or fi treizeci de ani!
CAPULET
Ce spui? Nu-s așa mulți! Nu-s așa mulți!
Că de la nunta lui Lucentio
Pot fi cel mult vreo douăzeci și cinci!
Era pe la Rusalii și umblam
Mascați pe uliți...
CAPULET AL DOILEA
Ba-i mai mult, mai mult!
Băiatul lui e mai în vârstă, vere.
CAPULET
Ce-mi spui tu mie fleacuri? Fiul său
E doar major abia de vreo doi ani!
ROMEO(Către un servitor)
Știi cine-i domnișoara ce-onorează
Cu mâna ei pe cavaleru-acela?
SERVITORUL
Nu, domnule.
ROMEO
Ah, ochii ei! Cum cresc
Cu scăpărarea lor văpaia torții!
Și frumusețea ei fără pereche
Atârnă strălucind pe fața nopții
Ca și cercelul scump la o ureche
A unui negru; ea e prea bogată
Spre a putea fi cu folos purtată,
Și e prea scumpă pentru tot pământul!
Ai pune-o porumbiță de zăpadă
Într-un convoi întunecat de ciori -
Așa strălucea ea printre surori!
Cum se sfârșește dansul, merg s-o caut
Unde s-așează, ca să fericesc
În mâna-i dulce mâna mea ce aspră.
O, inimă, iuit-ai tu vreodată?
Știurăți, ochii, voi, până-n noaptea-aceasta
Ce este frumusețea-adevărată?
TYBALT
E, după glas, un Montague. Băiete,
Mergi ș-adă-mi spada! Ce? Auzi, mișelul,
Să vină-aici mascat ca pocitură,
Să-și bată joc de sărbătoarea noastră!
Pe cinstea și mărirea rasei mele,
Nu fac nici un păcat dacă-l ucid!
CAPULET
Ce e, nepoate? Ce te-a tulburat?
TYBALT
Un dușman, unchiule! Un Montague!
Un ticălos ce-a cutezat să vină
Să pângărească sărbătoarea nostră.
CAPULET
Ce? Tânărul Romeo?
TYBALT
Da! Romeo,
Mișelul!
CAPULET
Fii pe pace, nepoțele!
Nu te lega de el. Tânărul om
Se poartă ca un vrednic gentilom.
Verona se fălește, și pe drept,
Cu el, că-i bun, bine crescut, deștept,
Și n-aș dori cu nici un preț, nepoate,
Să-ndure în casa mea vreo strâmbătate.
Deci fă-te că nu-l vezi, nu fă scandal.
Aceasta-i voia mea, și de-o cinstești,
Fii mai voios și nu-ncrunta sprânceana,
Că nu-i frumos să stai ursuz la bal.
TYBALT
N-o fi frumos când vine un mișel
Ca oaspe! Nu-i permit.
CAPULET
Ba vei permite!
Vreau eu ca să-i permiți. Auzi, iubite?
Cine-i stăpân aicea? Eu sau tu?
Așa?... Nu vrei să-l lași în pace? Nu?
Vrei să stârnești dihonia-ntre oaspeți?
Să faci pe voinicosul? Îți convine!
TYBALT
Da nu-i ocară, unchiule?...
CAPULET
Păi da!
Ești un obraznic! Zău, rău o să-ți pară!
Poftim! Dar, lasă... știu eu doar ce zic...
Mai supără-mă încă! Nu-i nimic...
Bravo, copii!... Mucosule, te cară!
Să taci, ori te... Lumină! Dați lumină
Mai multă!... Hm... Auzi... auzi... ocară!
TYBALT
Răbdare care brațul mi-l reține
Și furia ce-mi clocotește-n vine
M-alungă, și, plecând, îi fac plăcere,
Dar în curând i-o voi preface-o-n fiere!(Pleacă)
ROMEO(Către Julieta, luându-i mâna)
De pângărește mâna-mi sfânta-ți mână,
Să ierți acestor buze ale mele -
Doi pelerini ce-s rușinați - stăpână,
Cari c-un sărut păcatul vor să-l spele.
JULIETA
Nu, pelerine, mâna-ți vină n-are,
Căci pelerinii mâinile de sfinți
Le-ating, și ei, în loc de sărutare,
Se-nchină și-și strâng mâinile fierbinți.
ROMEO
Dar sfinți și pelerini n-au gură oare?
JULIETA
Da, pentru rugăciune, pelerine!
ROMEO
Ca să nu-mi schimbi credința-n disperare,
Dă voie gurii focul să-și aline.
JULIETA
Stau liniștiți de-a pururi sfinții, chiar
Atunci când rugăciunea o-mplinesc.
ROMEO
O, sfânta mea, stai liniștită dar,
Să-mi curăț vina, să mă-mpărtășesc,
Și-al gurii tale har la gura-mi vină!
(O sărută)
JULIETA
Atunci de vină gura-mi are parte.
ROMEO
De vina gurii mele! Dulce vină!
Dă-mi-o-napoi!
(O sărută a doua oară)
JULIETA
Săruți chiar după carte!
DOICA
Vrea să vă spui-o vorbă mama.
(Julieta pleacă)
ROMEO
Mama
Domniței? Cine e?
DOICA
Cum bag eu sama
N-o știi pe doamna casei, tinere?
O, e-o cucoană prea cinstită mama!
Pe fiică-sa, cu care-ai stat de vorbă
Eu o-alăptăi. Halal de cine-o fi
Odată și odată ginere!
Știu c-o să-noate-acela în bănet!
ROMEO
Ea este dar din neamul Capulet?
Ah, viața mea zălog în mâini dușmane!
Cum voi putea s-o mântui de blestem?
BENVOLIO
Hai să ne ducem. Balu-i pe sfârșite.
ROMEO
Da, de această clipă eu mă tem,
Neliniștea mea este tot mai mare.
CAPULET
Nu, scumpi signori, nu-i vremea de plecare...
O masă mică, simplă, de-o gustare?...
Nu-i chip să mai rămâneți? Nu?... Prea bine!
Vă mulțumesc la toți! Vă mulțumesc
La toți, scumpi domni și doamne! Noapte bună!
Mai multe torțe-aici, faceți lumină.
Veniți acum. Să merge la culcare.
Pe legea mea, s-a cam făcut târziu
Mă duc să m-odihnesc.
(Pleacă toți afară de Julieta și doica)
JULIETA
Cine e signorul
Ce trece-acum, doică, poți să-mi spui?
DOICA
Acela? Cred că e moștenitorul
Și fiul lui Tiberio moșneagul...
JULIETA
Dar cel ce trece chiar acuma pragul?
DOICA
E fiul lui Petrucchio, mi se pare.
JULIETA
Dar tânărul care-i urmează, care
N-a vrut deloc să joace?
DOICA
Nu-l cunosc.
JULIETA
Mergi repede și află cum îl cheamă
Și vin de-mi spune.
(Doica pleacă)
Dacă-i însurat,
Mormântul mi-e și patul de mireasă
(Se întoarce)
DOICA
Romeo-l cheamă și-i un Montague,
Dușman de moarte e cu neamul vostru,
Și e unicul fiu...
JULIETA
O, vai, unică
Iubire aprinsă de unică ură!
Făr' să-l cunosc văzut prea timpuriu,
Și cunoscut acuma prea târziu.
Trist zorile iubirii-mi începură.
Căci vai! Sunt osândită să iubesc
Pe omul ce-s datoare să-l urăsc.
DOICA
Ce-ai zis? Ce-ai zis?
JULIETA
Un vers ce mi l-a spus
Un dansator.
DOICA
Așa! Așa! Să mergem
Și noi, de-acum; toți oaspeții s-au dus.
(Ele ies)
