CHILIA FRATELUI LORENZO
INTRĂ FRATELE LORENZO ȘI ROMEO
LORENZO
Reverse-și Domnul harul său ceresc
Asupra-acestor mâini ce le unesc,
Ca nici o grijă-n zilele ce vin
Să nu ne musrtre cugetul...
ROMEO
Amin!
Dar griji oricâte pot de-acum să vină
Nu cuvârșesc plăcerea cea divină
Când știu că Julieta e a mea!
Așează mâna ei în mâna mea,
Unește-le, prin binecuvântare,
Și moartea poate-apoi să mă sugrume,
Căci mi-am trăit norocul meu pe lume!
LORENZO
Asemeni patimi oarbe n-au norocul
Să țină mult: ca pulberea și focul
Se mistuie-n întâia sărutare!
Cât e de dulce mierea, tot dezgustă
Pe-acela ce prea multă miere gustă,
De-aceea nu fii lacom, nici prea dornic:
Atunci numai norocul e statornic.
Târziu acel ce-i prea grăbit s-alerge
Ajunge, ca și-acel ce prea-ncet merge.
(Intră Julieta)
Provește-o! Piciorușele-i ușoare
Nu lasă nici o umbră pe cărare.
Cei ce iubesc pot să călătorească
Pe funigei ale căror fire
Plutesc în aeru-ncropit de vară,
Și tot nu cad - așa e de ușoară
Deșertăciunea ce-o numim iubire!
JULIETA
Bună seara, bunul meu duhovnic.
LORENZO
Romeo-ți mulțumește, fiica mea,
Pentru-amândoi.
JULIETA
Îți mulțumesc și eu,
Căci astfel mulțumirea-i în zadar.
ROMEO
Ah, Julieto, de-a-ntrecut măsura
Și bucuria ta, și dacă știi
Mai bine decât mine s-o descrii,
Atunci îmbălsămează tu cu gura
Văzduhul tot, și vocea ta sonoră
Să cânte-atunci visata fericire
Ce ne-o îmbie-această scumpă oră!
JULIETA
Simțirea mai bogată ca vorbirea,
Mai mândră-i de cuprins, ca de podoabă-i!
Doar cerșetorii pot să-și spună-averea;
Dar dragostea mea plină de credință
E-așa de mare-ncât nu-i cu putință
Să-i socotești măcar pe jumătate
Comorile...
LORENZO
Veniți, veniți cu mine,
Să facem slujba-așa cum se cuvine.
Nu pot să vă îngădui singurei
Cât timp nu face, prin cuvântul ei,
Biserica din voi un trup și-un suflet!
(Ies)