SCENA A V-A

GRĂDINA LUI CAPULET

JULIETA

Nouă bătu când am trimis pe doică.
Spunea că vine peste-o jumătate
De ceas! Ori poate nu l-o fi găsit?
Nu, dar e șchioapă... Crainici ai iubirii
Ar trebui să fie gândurile,
Căci gândurile sunt mai sprinteioare
Ca razele de soare care-alungă
De pe coline-ntunecate noaptea.
Nu-i ca și vântu-naripat Amorul
Și nu îi poartă oare căruciorul
Mici porumbițe cu-aripe ușoare?
Acuma-i, iată, soarele-a chindie
Și de la nouă pân' acum, trei ore
Lungi au trecut, și ea tot să nu vie!
O, de-ar avea o inimă și-ntrânsa
Un sânge tânăr, ar zbura ca glonțul,
Și-un glonț s-ar duce și-ar veni-napoi!
Bătrânii parcă n-au viață-n ei,
Trândavi și-nceți, ca porumbu-s reci și grei.

(Intră doica și Petre)

O, Doamne! Iat-o. Doică, l-ai găsit?
Ce-aduci? Zi servitorului să plece.

DOICA

Așteaptă-mă la ușă, Petre!(Petre iese).

JULIETA

Ei,
Măicuțo? Doamne! Dar de ce te uiți
Așa urât? O, chiar de-i tristă vestea
Tu spune-o vesel, iar de este bună
Nu mi-o strica c-o mutră-așa de acră!

DOICA

Of, nu mai pot! Așteaptă să răsuflu...
Ce-am alergat!... Mă dor oasele toate!

JULIETA

Ți-aș da pe ale mele-n schimb pe vestea
Ce mi-o aduci! O, spune-o, doică dragă!
O, spune-o doică, dragă doică!

DOICA

Doamne!
Ce zor! Nu poți să mai aștepți defel?
Vezi bine doar că nu mai am răsuflet?

JULIETA

Cum n-ai răsuflet când găsești răsuflet
Să-mi spui mereu că nu mai ai răsuflet?
De când tot spui de ce nu poți să-mi spui,
Puteai să-mi fi și spus răspunsul lui!
Răspunde: cum ți-e vestea? Bună? Rea?...
Atât, și celelalte mai urmă.
Dar spune-odată, spune, vai, și-mi curmă
Neliniștea...

DOICA

Ei, rău ai nimerit-o!
Ce te pricepi tu la bărbați! Romeo?
O fi, nu-i vorbă, mai frumos la chip,
La pulpe și la mâini și la picioare
Ca ceilalți toți, deși nu se cuvine
Să mai vorbim de astea, însă totuși
Oricum ar fi, e fără asemănare;
Curtenilor nu prea îi este felul,
Dar aș putea să jur că-i blând ca mielul!
Hai, fata mea, la Dumnezeu te-nchină!
Ia spune, ai mâncat azi la amiază?

JULIETA

Nu, nu! dar asta nu mă-nteresează,
Ce-a zis el de logodnă? Scurt: ce-a zis?

DOICA

Vai, cum mă doare capul! Capul meu!
Zvâcnește, parcă stă să mi se spargă!
Aici mă ține-un junghi! Spinarea mea!
Cum te înduri să mă tot porți pe drumuri!
Din asta poate mi s-o trage moartea...

JULIETA

Îmi pare foarte rău că nu ți-e bine
Dar, doică dragă, spune-mi: Ce-a zis el?

DOICA

Romeo spune... ca un gentilom
Cinstit, drăguț, bun, foarte cumsecade...
Dar unde-i maică-ta?

JULIETA

Unde e mama?
Ei, înăuntru! Unde vrei să fie?
Dar ce-alandala-i vorba ta: Romeo
Un gentilom... Unde-i maică-ta?

DOICA

Te-ai supărat, hai! Maica ta, Hristoase!
Poftim! Frumos îți stă! Asta-i pesemne,
Leac pentru junghul ce mă ține-n spate.
Mergi singurică, draga mea, de-acum
Când vei avea să mai trimiți o vorbă!

JULIETA

Ei, las-o! - Spune: Ce ți-a spus Romeo?...

DOICA

Ai voie azi să mergi la spovedanie?

JULIETA

Da.

DOICA

Du-te atunci la fratele Lorenzo.
Te-așteaptă acolo-un mire ca să facă
Din tine o mireasă. Ia te uită
Cum i se urcă sângele-n obraji!
Și mai târziu i-or arde ca pojarul.
Mergi dar, și eu mă duc să caut scara,
Pe care se va cățăra tâlharul
La noapte, sus, în cuibul păsăricii...
Eu-s vita de povară, mă trudesc
De dragul vostru numai, ziua-ntreagă.
Dar tu la noapte ai să porți povara...
Merg să mănânc. Tu mergi la mănăstire,
Cât mai în grabă.

JULIETA

Da, dădacă dragă!
Mă duc, alerg, zbor către fericire!

(Ies)