SCENA A II-A

O CAMERĂ ÎN CASA CAPULET - JULIETA

JULIETA

O, galopați, sirepi [19] de foc, spre casa
Lui Phoebus... un cârmaci ca Phaeton
Cu bice v-ar goni către apus
S-aducă grabnic noaptea înnorată.
O, las' perdeaua, noapte-aducătoare
De dragoste, ca ochii răi s-adoarmă
Și, nevăzut, Romeo, fără larmă,
Să se strecoare-n cuibul fericirii...
Cei ce jertfesc pe-altarele iubirii
Au drept lumină frumusețea lor,
Și noaptea-i place orbului amor,
O, vino, noate tainică, matroană
În haină-ntunecată, -n negru toată,
Și-nvață-mă să pierd un joc prin care
Voi câștiga un preț cu mult mai mare:
În joc sunt doi boboci curați de fată...
Cum se bate viu-n obrazu-mi feciorelnic
Fricosul sânge! - O, acopere-l
În mantia-ți neagră, până ce sfielnic
Întâi, se face îndrăzneț amorul,
Nemaivăzând în dragoste o vină...
O, vino, noapte; tu, Romeo, vino,
Tu, zi în noapte; pe-aripele nopții
Vei odihni mai alb ca fulgi ușori
De nea pe negrul spate al unei ciori!
O, vino, noapte bună, fermecată,
Dă-mi pe Romeo-al meu, și când vreodată
El va muri, tu să faci mii de stele
Din trupul lui, care ar împodobi
Atât de mândru bolta înstelată,
Că lumea-ntreagă s-ar îndrăgosti
De tine, noapte, - și-ngâmfatul soare
N-ar mai afla pe nimeni să-l adoare!
O casă mi-am durat iubirii mele,
Dar n-am avut-o încă; sunt vândută,
Dar nu s-a bucurat de mine nimeni.
Și ah, așa de-ncet îmi trece ziua,
Ca noaptea-ntr-un ajun de sărbătoare
Copilului cu haine noi care
Nu are încă voie să le-mbrace.
Dar vine doica... O, aduce vești
De la Romeo-al meu, și fiecine
Romeo spune, este pentru mine
Un sol ce-aduce glasuri îngerești.

(Intră doica cu o scară de frânghie)

Ei, doică? Zi, ce-i nou? Aceasta-i scara
Ce ți-o dădu Romeo?

DOICA

Da, e scara!

(Aruncă jos scara)

JULIETA

Vai! Pentru ce-ți frângi mâinile? Ce ai?

DOICA

Amar de noi! E mort, e mort, e mort!
Suntem pierdute, draga mea, pierdute!
O vai! S-a isprăvit! S-a dus! E mort!

JULIETA

Ce? Poate cerul fi așa de crud?

DOICA

Romeo, poate chiar când cerul nu!
Romeo! Doamne cine-ar fi crezut!
Romeo!

JULIETA

Ești un diavol, de mă chinui
Așa? Asemeni chin cumplit ar face
Să yrke pe-osândiții din gheena!
S-a omorât Romeo? Spune! Dacă
E mort, zi: da; de nu, zi: nu! O vorbă
Decide între chin și fericire!

DOICA

Cu ochii mei, vai, rana i-am văzut-o
Aici la piept, - la pieptul lui viteaz!
O, bietul trup însângerat, o, bietul
Trup fără viață! Palid, palid, palid.
Cum e cenușa și mânjit de sânge!
Am leșinat când l-am văzut așa.

JULIETA

Vai, frânge-te, tu inimă rămasă
Pe drumuri! Ochi, intrați în închisoare,
Lipsiți pe veci de razele de soare!
Prefă-te, humă păcătoasă-n humă!
Nu mai mișca... O, moarte, vino, du-mă
Alături de Romeo, în sicriu!

DOICA

O, Tybalt! Tybalt! Bunul meu prieten!
Viteze Tybalt! Mândre gentilom!
De ce am mai trăit să te văd mort?

JULIETA

Ce-i vijelia asta care bate
De pretutindeni? E ucis Romeo?
Tybalt e mort? Tybalt, scumpul meu văr?
Romeo, soțul și mai scump? Atunci
Răsune surla zilei de apoi!
Cine-ar trăi, vai, după aceștia doi?

DOICA

Tybalt e mort, Romeo surghiunit!
Romeo la ucis și e-n surhiun!

JULIETA

O, Doamne! Doamne! Mâna lui Romeo
Făcu să curgă sângele...

DOICA

Așa!
Amar de noi! Ea l-a vărsat, - ea, ea!

JULIETA

O inimă de șarpe-n ochi de floare?
A stat vreun zmeu într-un palat mai falnic?
Frumos tiran! Demon cu chip de înger!
Șoim fără gheare! Miel cu colți de lup!
Canalie cu chip dumnezeiesc!
De-a dreptu-ntors tot ce-ți părea mai drept!
Sfânt blestemat! Mișel de cinste vrednic!
Natură, ce făceai tu în infern
Când ai sădit acest demonic suflet
În raiul pieritor al unui trup
Așa de dulce? A mai fost vreo carte
Așa frumos legată și mai plină
De urâțenii? Câtă-nșelăciune
Într-un castel așa strălucitor!

DOICA

Bărbații n-au credință, n-au onoare,
N-au omenie. Toți sunt trădători,
Toți șarlatani, vicleni, lingușitori!
Ah, unde-i pajul? Dați-miaqua vitae! [20]
Îmbătrânesc de-atâtea griji, necazuri.
Rușine lui Romeo!

JULIETA

Arză-ți limba
Astfel de vorbe. Nu pentru rușine
Născut e el. Rușinii i-e rușine
Să stea pe fruntea lui: ea e un tron,
Pe care cinstea să se încunune,
Ca o stăpână peste lumea-ntreagă!
Ce dobitoacă-am fost să-l ocăresc!

DOICA

Vorbești așa de cel care-a ucis
Pe vărul dumitale?

JULIETA

Pot vorbi
De rău pe soțul meu? Ah, cine oare,
Sărmane soț, te-ar cuvânta de bine
Când chiar și eu, de patru ore-abia
Femeia ta, te-acopăr de rușine!
Dar, răule de ce-ai ucis pe Tybalt?
Fiindcă el voia să te ucidă!
Întoarce-vă-ți, o lacrimi, la izvor;
Tributul vostru-l datorați durerii
Și din greșeală-l dați voi bucuriei!
Trăiește soțul meu care-a ucis
Pe Tybalt, care vruse să-l ucidă!
Atunci e bine: pentru ce mai plâng?
Am auzit o vorbă mai cumplită
Decât că Tybalt e ucis, o vorbă
Ce mă sugrumă: de-aș putea s-o uit!
Dar ea-mi apasă gândul cum apasă
Păcatul gândul unui păcătos!
Ah, vorba: «surghiunit», «e în surghiun»,
Omoară zece mii de Tybalți! Moartea
Acestuia era destulă jale!
De este drept că o nenorocire
Nu vine niciodată singură,
Ci trage după ea și alți tovarăși,
De ce cu vestea: «Tybalt este mort»
Ea nu mi-a spus: e tata, mama sau
Sunt amândoi - durerea mi-ar fi fost
La fel de mare... Dar să-mi spună după:
«Tybalt e mort» - «Romeo e-n surghiun»,
Rostind aceasta, tata, mama, Tybalt,
Romeo, Julieta - toți sunt morți!
«Romeo surghiunit», acest cuvânt
Nu poate să-l cuprindă nici un gând,
Un lucru fără țintă, fără scop...
O, numai-n moarte aș putea să-ngrop
Durerea mea și nu-i cuvânt s-o spună.
Dar unde-i mama, tata, doică bună?

DOICA

Plâng și bocesc pe Tybalt. Vrei să-i vezi?
Te duc la ei.

JULIETA

Cu lacrimile lor
Îi spală rana. Ale mele însă,
Când ale lor se vor usca, vor plânge
Surghiunul lui Romeo-al meu. Ia scara.
Sărmana scară, cum te-a înșelat,
Ca și pe mine, soarta lui Romeo!
Te socoteam că-i vei deschide drum
Spre patul meu, și mor mireasă-acum,
Și văduvă fecioară; mi-a fost dat
În patul nunții mele nepătat,
Nu Romeo, ci doar cumplita moarte
De fecioria mea să aibă parte.

DOICA

Mergi în iatac, ți-aduc eu pe Romeo
Ca să te mângâie. Știu unde este,
Romeo-al tău va fi aici deseară,
El este-ascuns la fratele Lorenzo.

JULIETA

Găsește-mi-l și dă-i acest inel,
Și spune-i să alerge scumpul meu,
Aici, la cea din urmă despărțire.

↑ Spangă:(înv.) spadă, baionetă. ↑ Pală:(înv.) paloș. ↑ Sicomor, -i:Arbore exotic cu lemn tare și cu fructele asemănătoare cu smochinele. ↑ Cu temei:justificat, argumentat, dovedit. ↑ Alderman:(în Anglia) membru de frunte al unui consiliu districtual sau municipal; viceprimar, demintar. ↑ Pleasnă:(pop.) șfichi, bici. ↑ Egumen:stareț. ↑ Strigă:(în supersitiții) ființă imaginară cu chip de femeie care chinuește și copiii mici , ia mana de la vite, îndeamnă oamenii la fapte necugetate etc. ↑ Vintreà=vintre:termen popular pentru abdomen, burtă, măruntaie; aici: viață, firul vieții, soartă. ↑ Joe:Jupiter (zeul suprem în mitologia romană). ↑ Învolt, învoaltă:(despre flori) cu petale multe și dese, bogat, înfoiat. ↑ Benedicite:Fii binecuvântat! (lat.) ↑ Tartor:(fig.) maestru, mare meșter, foarte iscusit. ↑ Di primo cartello:de prim rang, de primă mână, de mare clasă (lit.) ↑ Passado, punto reverso, hay:termeni indicând atitudini sau lovituri, uzuali în instrucția de scrimă. ↑ Putană:(aici) copiliță, puicuță, muierușcă; (vulg.) putoare, târfă. ↑ Alla Stoccata:lovitură cu vârful spadei (it.: termen folosit în scrimă). ↑ Orbiș:orbește, nechibzuit; (aici) cu furie, nebunește. ↑ Sirepi:(sireap, -ă, adjectiv, cu forma regională sirep, sireapă) despre cai: greu de strunit, năvalnic, nărăvaș: în cazul de față, prin extensie, substantiv: armăsari, cai. ↑ Aqua vitae:apa vieții (lat.): aici: băutură tare, rachiu.