Priviți la mine, oh, prietini,

Și vă cruciți de fapta mea:

La noi așa minune mare

Cam rar s-a mai putut vedea!

De-așa ceva

Mă mir și eu,

Dar adevărului mă-nchin:

Nu vin... ci apă beu,

Da, apă beu!

Mă întrebați, nu cumva oare

O grindină a dat prin vii,

Ori frigul a stricat recolta

Și viile-au rămas pustii?

O, nu! căci vin,

Pe cît știu eu,

A fost ăst an destul și bun.

Și totuși... apă beu,

Da, apă beu!

Ori mă învinuiți voi, poate

Că nu-s setos? Aceasta-i grav!

Pe dracu! Dimpotrivă, setea

Mă arde în gîtlej grozav.

Și chiar de vin

Setos sunt eu!

Și totuși... apă beu!

Pe Dumnezeul meu!

Dar ca să nu vă doară capul,

De-atîta ce vă minunați,

Vă lămuresc eu într-o clipă

Această taină. Ascultați:

E mănios

Crîșmarul meu,

Parale n-am, nici credit n-am...

De-aceea... apă beu,

De-aceea, zeu!