Obraznică, cu sînii goi,

Cu un cățel pe braț,

Sta Lote... Cîți n-au tresărit

Rîvnind-o cu neasț!

Privind spre ea pe gînduri dus,

M-apropiai încet...

„Hai! și-ăsta-i prins”, își zise ea,

Și-mi rîse-n nas, șiret.

Decît, rămînă între noi,

S-a înșelat amar,

Privisem la cățelul ei:

Un soi de cîine rar.