Lîngă sat e-o gîrlă mare,

Crîșma, sus, pe mal apare.

Ferestruiele-n lumină

S-oglindesc în unda lină.

E tîrziu și noaptea-i sumbră,

Luntrea stă proptită-n umbră,

Neclintită stă la stînă

Cumpăna de la fîntînă.

Dar în crîșmă-i vuiet mare

De țimbal și de vioare!

Geamurile țiuie,

Și flăcăii chiuie:

— Crîșmăriță, dragă, hăi!

Adă vin bun la flăcăi!

Vechi ca moșu-meu, colea,

Zvăpăiat ca mîndra mea!

— Zi, măi cioară, din vioară,

Că mă-mbăt în astă-sară!

Zi, mă!... că-ți plătesc să-mi zici:

Vroi să crăp jucînd aici!...

Bate cineva-n fereastră:

— N-aveți cumpăt dumneavoastră?

Hai, destul cu-atîta larmă,

Că boierul vrea să doarmă!

— Ieie-l dracu, n-am ce-i face!

Tu, potaie, dă-ne pace!

Zi, mă!... iaca numa-n ciudă,

Zi-i, încalte să ne-audă!

Cineva la geam iar bate:

— Mai încetinel se poate?

Maica mea așa vă roagă,

Că, sărmana,-i greu beteagă...

Stau flăcăii, nu răspund,

Toți beau vinul pănă-n fund;

Muzicei fac semn să tacă

Și, frumos, acasă pleacă...