Socoata vremii-n ore, minute și secunde, —

Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde!

A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu...

În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu,

Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere,

Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere...

Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume?

O gură fericită și dornică de glume...

Ea săruta cu sete; era în luna mai.

Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai,

În rai cu flori frumoase și ciripire vie,

Și soarele-n văzduhuri rîdea de bucurie!...