Nu plouă, norii, nici nu vor să treacă...

Stau în halat, privind mahmur afară;

Mi-e lene rău; urîtul mă omoară;

Deschid fereastra: pîcla mă îneacă.

Mă culc s-adorm, dar somnul mi-e povară;

O dimineață umedă, posacă,

Pătrunde în odaia mea săracă...

O, de s-ar face-odată primăvară!

Dar... fulger alb a scăpărat în zare:

Se mișcă norii, izbucnește ploaie:

Prelung și surd un tunet vuie, crește,

Răzbubuind voios în depărtare!

Eu joc de bucurie prin odaie,

Și-n pod o rîndunică-mi ciripește...