SCENA a IV-a

DON FERNANDO, DON ALONSO, DON SANCHO, DON ARIAS

DON ALONSO

Sire, contele-i mort.
Prin fiul său, don Diego și-a răzbunat onoarea.

DON FERNANDO

Pe loc ce-aflai ocara, i-am prevăzut urmarea
Și-am vrut nenorocirea aceasta s-o previn.

DON ALONSO

Ximena la picioare vă cade în suspin
Și toată-n lacrimi vine dreptate a vă cere.

DON FERNANDO

Deși adînc în suflet m-atinge-a ei durere,
Socot că după fapta ce contele-o făcu
A meritat pedeapsa ce l-a ajuns acu.
Oricît de dreaptă-i însă pedeapsa, tot mă doare
Pierzînd din căpetenii pe cel mai de valoare,
Căci dup-o lungă viață în slujba-acestui stat,
Și-un sînge pentru mine de mii de ori vărsat,
Orice simțiri trufia lui oarbă îmi dictează,
Mă simt slăbit, pierzîndu-l, și moartea-i mă-ntristează.