12

București, 29 ianuarie/10 februarie, 1880.

Iubitul meu, domnule Iarnik,

Mare bucurie mi-a pricinuit scrisoarea dumitale de la 21 ianuarie (2 februarie) 1880, fiindcă ea mi-arată că te gîndcști la mine. M-aș crede fericit cînd aș putea să satisfac pe deplin așteptările dumitale. Și mă voi sili să fac tot ce-mi va fi prin putință, ca să-ți dovedesc că nu mă sperii de muncă.

Mai întîi, declar că mă asociez din toată inima la propunerile dumitale; și va fi pentru mine o însemnată onoare ca să figureze numele meu pe aceeași carte alături cu al d-tale; numai nu știu dacă merită.

Știu că mi-ai vorbit ceva, cînd erai la București, despre o lucrare ce ai dori să faci; dară atîta tot; nu mi-aduc însă aminte să-mi fi recomandat ceva ca să însemnez niscaiva pasaje; și-ți mărturisesc că pînă acum n-am făcut nimic în această privință, altceva avînd de lucru, însă, deoarece trebuința cere, îndată după răspunsul d-tale, la următoarele lămuriri, mă voi pune cu hărnicie la lucru.

1°. Cam cîte exemplare crezi d-ta că s-ar putea desface, ca să nu ne fie munca în deșert;

2°. Ca să se hotărască prețul unei coaie de tipar, mai întîi trebuie să știu ce format va avea cartea, cu ce litere se va tipări și în cîte exemplare;

3°. Ca să pot face ceva, te-aș ruga să-mi dai vro două exemple: adică:

a) . Să-mi alegi d-ta din vrurt autor oarecare, vrun pasaj măcar; b) . Să-mi dai o mostră de notiță literarară trebuie să fac;

4°. Ar fi de dorit să-mi notezi cam ce autori să consult și rare din operele lor să citesc de preferință;

5°. Cam cît material să aduc; adică cam de cîte coaie de tipar are să fie cartea.

Avînd aceste lămuriri, iubite domnule Iarnik, de la d-ta, cred că nu este de prisos să vă amintesc, ceea ce știi d-ta, că dispui de puțin timp, și prin urmare are să treacă luni pînă să citesc atîta cît trebuie pentru îndeplinirea scopului. De aceea, te rog de pe acum să nu te superi, și să nu crezi că m-am dat lenii, cînd vei vedea că se întîrzie oarecum realizarea propunerii d-tale.

Eu, de cum voi alege ceva din vrun autor, voi copia și ți-o voi trimite d-tale spre revizuire.

Trecînd la altele, te rog, domnule Iarnik, să binevoiești a spune lui Constantin că am priimit scrisoarea lui de la 1 februarie; că să nu fie neliniștit neavînd scrisori mai dese de la mine. Ocupațiile mele nu mă iartă să-i împlinesc dorința. O dată pe lună, socotesc că este de ajuns, în timpi normali, a afla unul despre starea sănătății altuia. El însă, daca îi prisosește timp de la lecții, și voiește, poate să scrie și de mai multe ori pe lună.

Acum, domnule, noi și ai noștri dorim să vă găsească scrisoarea mea pe deplin sănătoși, și vă salutăm, pe d-ta și pe întreaga d-tale familie cu cordialitate.

Să auzim de bine.

P. Ispirescu