15

București, 25 martie st. v. [1880].

Iubitul meu, domnule Iarnik, Nu ți-am răspuns îndată la scrisoarea dumitale de la 28 martie st.n., fiindcă am fost prea ocupat. Și cu atît mai bine; căci îți răspund astăzi și la cea de la 31 martie, adică la amîndouă deodată.

Mai întîi îți mulțumesc cu desăvîrșire pentru ingenioasa dumitale invenție de a pune pe Constantin să însemneze pe hîrtie ocupația sa din toată ora zilei. Și era de așteptat un așa ceva de la d-ta, carele ca om învățat și harnic cum ești, să găsești un mijloc prin care să tămăduiești pe Constantin de neglijență. Încă o dată dar, îți mulțumesc călduros. Te rog numai să-l îndatorezi a continua așa.

Am vorbit cu d. Hasdeu despre d. Kogălniceanu și mi-a răspuns că, pe cit va fi ministru d. Kogălniceanu, d-sa, d. Hasdeu, nu se va întîlni cu dumnealui, nici nu-i va vorbi, fiindcă este superb[1]. M-a autorizat chiar ca să-ți răspund în acest sens.

Asemenea l-am întrebat, ca din parte-mi, dacă ți-a trimis și d-tale Cuvente den bătrîni, și mi-a răspuns că încă nu, dară că are de gînd să-ți trimită, după ce se va termina sesiunea de estimp a Academiei, care a început zilele astea.

Am comunicat și d-lui Bianu cele ce mi-ai scris.

D-lui Cihac, astăzi chiar i-am trimis, după cum mi-ai zis, un pachet cu cărțile: O nouă încercare de soluțiune a Problemului ortografic de Frab, 5 lei; Cuvente den bătrîni (cărțile populare) de Hasdeu, 20 lei; Noua gramatică românească de Raoul de Pontbriant, 1,50, în total 26 fr. 50 cent. și fiindcă la poștă n-au fost primite sub bandă, le-am împachetat în pînză și așa le-am trimis. Pe lîngă 26,50 fr., costul cărților, am mai plătit la poștă portul de…[2] precum te vei încredința din chitanță ce-ți alătur, în total, adică lei noi.

Cartea: Predici ex sutoribus, de Raoul de Pontbriant, librarii nu o cunosc și cu aceasta nu v-am putut servi.

Cît pentru prețurile celorlalte cărți, despre care d. Cihac face întrebare, vă alătur un exemplar din Bibliografia română, în care sunt trecute toate cărțile cu prețurile lor. Librarii nu pot face nici un rabat unui particular care cumpără cîte un exemplar. D-ta vei binevoi a comunica acestea d-lui Cihac spre știință.

Într-unul din cele două volume ce-ți trimit se află și cartea poștală a d-lui Cihac. Am zis două volume, căci putînd să capăt de la legător un exemplar din prisoasele ce se pun la tipografie pentru maculatură, acela ți-l trimit dumitale. Aceasta să fie știută numai între noi, qa să nu dea loc la vreo bănuială.

În privința lui Constantin, te rog să binevoiești a-i cumpăra haine de vară. Și îmi pare bine că te-ai și gîndit la economie, spunîndu-mi că gata, hainele se găsesc mai ieftine. Prin urmare, găsesc că nu mai este de trebuință să te rog pentru aceasta, căci d-ta văd că te-ai gîndit de mai-nainte. Totul ce aș dori ar fi să cauți dacă se poate să fie niște haine mai trainice. Anunță-mă, te rog, dacă îți ajung banii ce sunt la d-ta, și dacă nu, cît să-ți mai trimit. Nu mi-ai spus cît costă un ceasornic luat de la ceasornicarul d-tale.

Eu am mai scris cîte ceva; dară fiind necomplet, nu-ți trimit, de astă dată nimic. Am părăsit orice alt lucru, și urmez a trage de prin cărți tot ce mi se pare trebuincios a figura în cartea ceai pus de gînd să faci. Puținul timp de care dispui nu mă lasă să înaintez mai repede. Că urmez cu hărnicie vei vedea din foile ce am să-ți trimit peste puține zile.

Sunt vesel de copila d-tale, că s-a însănătoșit, precum sunt de a mea, care și ea a scăpat de o boală care putea să fie serioasă.

Noi ne aflăm acum cu toții bine. Dorim ca și d-voastră să fiți asemenea.

Ai noștri salută cu iubire pe ai d-voastră.

Din parte-mi vă strîng mîna duios și vă urez toate fericirile.

Să auzim de bine P. Ispirescu

P.S. Omul pe care l-am trimis la poștă să predea pachetul pentru d. Cihac și cărțile ce ți-am trimis, a făcut o greșeală. În loc să plătească pachetul d-lui Cihac, a plătit pachetul cu cărți al d-tale în valoare de scrisoare și a lăsat pe al d-lui Cihac neplătit. Astfel d. Cihac va plăti pachetul poștal la ajungere, la poștă.

Îmi pare rău, că are să se supere, dară ce să fac? Nu se mai poate îndrepta eroarea. Scriindu-i, te rog, să-i spui să mă ierte, căci fără voința mea s-a întîmplat această regretabilă eroare. Chitanța poștală nu ți-am trimis-o, dară dacă este trebuință ca să se constate eroarea, cu a doua ocazie ți-o voi trimite.

P. Ispirescu.