17

București, 23 aprilie st. v., 1880.

Iubitul meu, domnule Iarnik,

Ambele d-tale scrisori de la 10 și 21 aprilie st.n. Împreună și cărțile Lepturariu, le-am priimit, și-ți mulțumesc foarte.

Asupra acestor scrisori mă găsesc dator să-ți spui un lucru, pe care d-ta, se vede că nu l-ai știut pînă acum. Află, domnul meu, că eu n-am trecut nici patru clase primare. Din nenorocire, pe vremea cînd am învățat eu carte, școalele naționale atunci erau în organizare. Ele nu se bucurau în popor de vreo stimă sau respect, fiindcă dascălii greci răspîndise vorba că guvernul voiește să ne strice religia, și că toți profesorii de la acele școli sunt eretici.

Tată-meu n-a voit cu nici un preț să mă facă eretic. Nici nu m-a dat la școala grecească, fiindcă ura pre greci. A preferit mai bine să mă dea să învăț carte la un dascăl de biserică, ce ținea și el o școală mică, dar care era român, să plătească lunar, ca să mă învețe să mă închin.

Și cu atît am rămas.

Acum înțelegi d-ta că cererea de a face analize și a aduna: material, care să servească pentru o istorie a literaturii, esteceva preste priceperea mea. N-am văzut pînă acum, nici n-am citit ceva analog, care să mă îndrumeze măcar către o așa lucrare. Îmi pare foarte rău că nu sunt mai tînăr ori mai aproape de d-ta, ca să-mi fii povățuitor, și poate atunci aș face ceva. Altfel nu știu cum să fac. Cum vrei d-ta să iasă de la mine o lucrare mai deDoamne ajută, cînd nu mă ajută nici cunoștințele, nici capacitatea?

Cu toate astea, să nu crezi că voi a zice că n-am să lucrez. Voi citi; și voi citi vîrtos; voi copia tot ce mi se va părea bun, și-ți voi trimite material, pe care, de vei puteai să-l utilizezi.

Văz că ești mulțumit de ceea ce ți-am trimis pînă acum. Așa voi urma și de aici Înainte.

N-am înainte-mi nici un model, n-am pe nimeni care să mă călăuzească, de aceea zic încă o dată că-mi pare foarte rău, că suntem așa de departe unul de altul. Lîngă un bărbat de atîta mare bunăvoință și dezinteresare ca d-ta, aș putea să învăț multe, de care norocul mi-a fost vitreg la tinerețe. Oamenii noștri sunt cum sunt ei. Mai bine te ia în rîs, decît să-ți arate ceva. Și ce poți să faci, nu te lasă, te împiedică subt cuvînt că are să facă ei, și cînd în cele din urmă, nici ei nu fac, din ce cauză, Dumnezeu știe.

Totuși eu, dominat de cele ce mi-ai scris, am avut grije să caut a găsi pe cineva care să mă povățuiască asupra acestei lucrări. Și din fericire aflîndu-mă zilele astea de vorbă cu vro cîțiva oameni, competenți în materie, am adus vorba despre literatura română și ale ei; și din vorbă în vorbă, d. Misail mi-a spus că are gata o Istorie a literaturei române, numai că îi lipsește mijloacele de a o tipări. Atunci m-am încumes și eu a-l întreba daca ar binevoi a da cîteva note unui amic al meu, carele mi le cere mie și d. Misail mi-a răspuns în mod afirmativ. Eu am adaos, că am să scriu amicului meu să se adreseze d-a dreptul la d-sa, și mi-a promis că va satisface cererea, daca nu va necesita o lucrare mai îndelungată.

Astfel stă lucrul. Acum d-ta fă bine, mă rog, de-i scrie o epistolă, prin care să-i spui că eu te-am îndemnat să te adresezi la d-sa, și cere ce socotești că-ți este de trebuință.

Adresa este: d.G. Misail, strada Pompierilor, nr. 8, sau dămi-o mie ca să o duc eu; sper să nu fim refuzați.

Îmi ceri sprijinul meu pentru lucrările la care te-ai prins. Să mă crezi că ce va fi în puterea mea cu dragă inimă îți voi da. Orientează-mă, numai în ceea ce mă crezi capabil că pot face și voi face cu plăcere.

Săptămîna trecută n-am putut lucra nimic. Un reumatism groaznic la picioare m-a chinuit foarte rău. Acum, mulțumesc lui Dumnezeu, sunt mai bine.

Astăzi îți trimit iarăși cîteva copii:

1. Din Psaltirea lui Dositeiu în versuri. Am copiat atîtea bucăți cîte feluri de versuri am găsit.

2. Din Biblia lui Cantacuzino, tipărită la 1688. Din aceasta am copiat aceleași bucăți ce am scos și din alte biblii, ce ți-am mai trimis, pentru a se compara stilul și limba.

Mă ocup acum a copia după Magazinul istoric, și am început a citi volumul de poezii al lui Gr. M. Alexandrescu.

Socotesc că vei fi priimit banii, pentru care nu mă îndoiesc că-mi vei răspunde.

Timpul este foarte uscăcios pe la noi. De nu vom avea ploaie la timp, foametea va bate la ușile noastre.

Pentru cartea Medici (sic!) ex sutoribus a d-lui Pontbriant, am trimis la d-sa acasă să-mi cumpere un exemplar.

D-sa mi-a dat unul fără bani, pe care ți-l trimit.

Ai noștri salută cu dragoste pe ai d-voastră.

Eu, strîngîndu-ți mîna frățește, îți doresc sănătate și voie bună.

P. Ispirescu.